EMBED script
M
Sunt suflet
Vezi mai multe video din Muzicaic (320x297

De la Iubire la Ura

Se spune că lacrimile sunt rămăşiţele unei iubiri... şi atunci, o ură puternică ascunde o iubire foarte mare!
Eu cred că ura este un sentiment care ascunde multă suferinţă, deznădejde, o trădare, fie a încrederii în persoana iubită, fie a aşteptărilor noastre... Uneori ajungem în situaţia să ne îndrăgostim de o iluzie, în lipsa unei realităţi, dacă tot suntem într-un câmp virtual, cu ale sale întortochiate cărări. Ajungem să preţuim, să ne permitem să mai credem în oameni, în cuvânt, într-un vers de dragoste, într-un acord muzical... Ajungem să ne dorim foarte tare să nu ne fi înşelat! Şi încet, încet, ne trezim că avem cui să împărtăşim din durerile noastre, din bucurii, din gânduri, dorinţe, vise, aşteptări... Ajungem să dăruim o parte de suflet, să lăsăm o portiţă deschisă, spre a-i permite dragostei să ne umple inima... Deşi nimeni şi nimic nu ne poate garanta fericirea, totuşi, dorim să mai sperăm că binele există. Dorim să credem tare în şansa noastră.
Dar..., vine o zi când toate se spulberă, odată cu dispariţia acelui om, cu neputinţa sa de a lăsa un loc de 'bună ziua', odată cu laşitatea sa, sau să-i spunem lipsa de curaj, demnitate, bărbăţie... Odată cu lipsa educaţiei! Eu îl numesc cinism.
Ce se întâmplă atunci când tot ceea ce rămâne în urmă doare, când afli că ai fost minţit(ă), când totul se transformă într-o cacialma, într-o distracţie deşuetă, atunci când afli că nu ai fost iubit(ă) niciodată, aşa cum îţi doreai atât de mult? Ce se întâmplă cu iubirea? În ce se transformă ea?
Desigur, întotdeauna putem opta. Putem alege iubirea, atât de mare, încât să devină necondiţionată, încât să ajungem să uităm de noi, şi atunci, cu siguranţă, ne-am pierde şi identitatea, şi demnitatea şi, în cele din urmă, şi curajul...
Sau putem alege să respingem umilinţa. Înseamnă că nu mai iubim? Nu ştiu, poate tocmai pentru că iubim foarte mult, dar nu primim iubire, ajungem să trăim alt sentiment. Ura este o stare sufletească greu de dus şi nu pentru oricine. Ura ne transformă în ceea ce nu ne-am dorit, nemai simţindu-ne nici frumoşi, nici buni, nici măreţi! Devenim mutilaţi într-un fel..., doar cu o parte de suflet, precum un ciung, care, deşi îşi mai simte acea parte a corpului, nu o mai găseşte nicăieri...
Până unde pot merge iubirea şi ura? Nu ştiu să răspund.
Tot ce ştiu este că mă doare foarte tare... Probabil, nu am reuşit să urăsc îndeajuns, încât să pot schimba iubirea pe-o uitare...

Adevar

Nu poţi să iubeşti pe cineva şi totodată să urmăreşti să-l controlezi. Numai dorindu-i tot ce este mai bine, îi oferi aproapelui tău libertate. Iar dacă nu-i libertate, nu-i nici iubire.

Iubirea-fereastra spre cer

Singura comoara ce trebuie salvata este iubirea adormita in pieptul omului. Iata ca omul se descopera deodata asezat printre ruine de obiecte imprastiate in jurul sau. Nu stie ce sens au si care este cauza acestei dezordini. Incepe reconstructia la intamplare nestiind de unde sa inceapa si unde ar trebui sa se termine, dar munceste cu sarg si-n munca-i inutila isi pierde sufletul. Dupa epoci indelungate de munca istovitoare reconstructia se dovedeste a fi o infricosatoare inchisoare. Exista ceva mai programat, mai exact, mai cronometrat si, intr-un anume sens, mai perfectionat decat o inchisoare? Singurul lucru care elibereaza este iubirea, pentru ca este imprevizibila, apare acolo unde nu este programata si da toate calculele peste cap. Pe cel ce iubeste, zidurile inchisorii nu pot sa-l inchida, caci el apartine unei imparati ce isi are temelia in cer si isi bate joc de ziduri. Acesta simte ca fiinta iubita exista undeva, iar in acest moment este cufundata intr-un somn asemanator uitarii vesnice, chiar daca ziduri de fortareata ar fi intre ea si el, sufletul ei va fi hranit si trezit de prezenta lui subtila. Nu de moarte se teme cel ce iubeste, pentru el aceasta este calauza ce-i descopera Misterul, ci numai de mediocritate si obisnuinta care au puterea sa cufunde sufletul in uitare. Iubirea este singura constructiva si eliberatoare, ea uneste, trezeste si inalta. Iubirea alchimizeaza tot ce e blazare si singuratate darama zidurile de separare dintre oameni si deschide larg portile spre cer. Iubirea este expansiune continua in eternitate si contopire cu infinitul.Iubite frate al meu, nu-ti cer decat increderea.
Da-mi-o si vom iesi impreuna din acest loc al umbrelor.
Nu te pot scuti de infruntarea cu fricile tale,
dar te pot tine de mana pana cand o faci."
Paul Ferini