ce ar mai fi de zis...

Ce face o sirena cand din mijlocul valurilor in departare vede cum la malul marii printul mult visat isi pune sufletul si inima in bratele unei alte regine..cea care a crezut sau a sperat ca va fi ea….nimic…ramane in lumea ei in marea involburata ce o inconjoara,si langa speciile de animale marine cu care este sortita sa-si imparta viata…departe departe de lumea unde ar fi dorit sa-si imparta visele,florile,castelele,tarmurile cu plaje in care sa alerge prin nisipul moale de matase…vise,vise..in departare din azurul cerului inorogii se arata,in splendoarea lor de ingeri ai calestilor celesti..vor sa-i aduca alinare..insa…imima e prea grea sufletul pustiu,..marea ii primeste lacrimile cu gustul sarat asemeni valurilor si adancurilor sale..amestec de picaturi de roua sarata,ce se ridica spre soarele si prin aceasta uniune,evaporandu-se in eter…intoarcerea in adancuri..retrasa in grota marii unde va fi departe de lume,unde va ramane pana va imbatrani,si va spune povesti unor copii despre visele ei spulberate in lumea ce a despartit apele terrei de cand noe cu a lui barca a supravietuit potopului…si atunci apele s-au separate,dand nastere si granitelor dintre oameni..desertaciune,numele tau imi incununeaza speranta..am inteles mai mult decat pot duce..imi ajunge..raman prinsa intre apele marii..voi incerca sa intot cat mai departe de acest tarm..nimic in viata nu-i etern..mai mult sa poti fi in inima cuiva,mai mult de un sezon..mda..e greu.”statiunea”mea e mai simpla..nu am management de turism;si desi am studiat marketingul,nu am filing..averea mea sufleteasca s-a ruinat..printul ce in toamna trecuta m-a vizitat incantat de decorul ce-l postam,a stat o perioada,apoi a revenit in primavera cu aceeasi suita evident insa mutindu-si “bagajele”la un hotel ceva mai departe de “localul”meu,dupa care si-a luat iar drumul in lumea lui,si iata cum din nou,e in vacanta,si iata cum din nou e impreuna cu o alta suita sau poate aceeasi pe care nu o cunosc eu ca eu nesigura pe studiile mele, mi-am deschis o afacere intr-un loc despre care nu stiam mare lucru..acum insa stiu..ce mai imi ramane de facut?..pai nimic..cf.expresiei”fiecare pasare pe limba ei piere”..voi pieri si eu pe limba mea..eh;m-am obisnuit…in viata a lupta nu inseamna si a castiga..oh.ba da, poti sa castigi experienta..dar tot nu-ti foloseste la nimic..zeul eros,isi are regulile lui haotice,si niciodata nu stii cu ce sageata te tinteste..din pacate mie mi-a trimis,una cu varf otravit..si incet incet ma sting..”si te-ai dus,dulce minune,../si-a murit dragostea noastra../floare albastra,floare albastra,…totusi este trist in lume”…/sa mai spun adio?..nu are sens..sincer va pot spune ca mie mi s-a zis adio de mult timp…dar eu ,chiar nu stiu ce sa mai spun..doar ca sunt intre ape….si ca printul danez,raman cu dilemma celebra neelucidata peste timp;…”a fi,sau a nu fi!..” si parafrazand pe eminescu,ma intreb in cazul in care un zambet de compasiune,(???)imi va trimite;ce as putea sa raspund mai mult decat atat;;.”ce-ti pasa tie chip de lut de oi fi eu sau alta../traind in cercul tau destul de mare../norocul te petrece..dar eu in lumea mea raman,la fel de trista dar nu ca tine..rece….