Drumul spre casa

A fost cam lung si'atat am asteptat....
Ajunsesem intr'o zi sa'mi atarn haina in cuier si sa stau pe fotoliu zicand... "am ajuns acasa"...
Apoi am plecat, ma simteam straina. Ajunsa in alta casa, intr'un alt pat, la fel mi'am zis..."cu siguranta, aici e acasa!"
Intr'o alta bucatarie, in timp ce pregateam cafeaua dimineata, a revenit iar sentimentul acela, cum ca as apartine acelei case...
Si cat m'am inselat...
In fiecare casa am descoperit ca, de fapt, eram intr'o locuinta, nu si acasa... Acasa, acolo unde te simti in siguranta, acolo unde e caldura si iubire, acolo unde poti sa dormi si sa visezi frumos, acolo unde soarele rasare in fiecare dimineata, acolo unde nu exista ganduri negre si energie negativa...
Doi ani am asteptat momentul intoarcerii... Si am pierdut un an cautand casa... Casa mea, locul meu plin de LINISTE, pace si armonie... Ideea e ca mereu am plecat de'acolo in cautarea a altceva. Nu stiu de ce am facut'o, poate doza de nebunie este raspunzatoare... Cunosc adresa... Mi'am facut bagajul, acum cu adevarat. Am aruncat franturile de trecut pe care le tot caram dupa mine peste tot. Am spalat hainele si sufletul, am sters de praf sentimentele curate. O sa asez frumos, pe culori, tot ce ma inconjoara. Voi aprinde veioza rosie si ma voi cufunda in linistea noptii. Ma voi imbata cu aroma cafelei, dimineata, la mine in bucatarie. Voi pune flori in fiecare vaza si voi deschide fereastra pentru a schimba aerul.
Am ajuns acasa! Da, aici unde ma simt atat de bine, aici unde rautatea nu isi are loc, unde minciuna si tradarea nu are cheie... Aici, in sufletul meu, pe care l'am curatat de buruieni...
Ma asez pe parchetul cald si picura usor stropi de lacrimi din ochi'mi plini de dragoste. Sunt acasa, dupa luni de calatorii fara directie, sunt acasa. Si plang usurata, de fericire. Am mai castigat o batalie!