Sortit a fost să-ţi fiu iar strună
Să mă atingi, să mă-nfiori
Să-mi construieşti pătrat din lună
Să-nchid în el mii de ninsori.
Sortit a fost să-ţi fiu cântare
Un freamăt viu pierdut în lunci
Un răsărit pe ţărm de mare
Prezentul scurs dintr-un “atunci”.
Sortit a fost ca întâlnirea
Să fie-n margine de vis
Să luăm din ape risipirea
S-o ducem iar în paradis.
Nu ştiu de-ţi voi mai fi chitară
E-un lucru simplu de-nţeles
Rămân odihna ta de seară
Şi plânsul unui stih ales.
Vreau să mă scurg în răsăritul
Minunii tale suspinînd
Să-ţi răvăşesc iar asfinţitul
Păşind în taină şi visând!
