vineri, 13 noiembrie 2009
joi, 12 noiembrie 2009
Din dragoste pentru oameni
De ce sa privim, cand putem sa intoarcem privirea?
De ce sa vorbim cu cineva care nu raspunde?
Sau sa ascultam ceva ce ni se tot spune?
De ce sa avem mila pentru cei care nu stiu ce e mila?
De ce sa dam totul pentru cineva care s-a dat deja singur batut?
De ce sa ajutam victimele care sunt ele insele criminali?
De ce sa cautam ceea ce nimeni nu vrea sa fie gasit?
De ce sa construim in continuare, unde nu mai exista speranta?????
De ce sa vorbim cu cineva care nu raspunde?
Sau sa ascultam ceva ce ni se tot spune?
De ce sa avem mila pentru cei care nu stiu ce e mila?
De ce sa dam totul pentru cineva care s-a dat deja singur batut?
De ce sa ajutam victimele care sunt ele insele criminali?
De ce sa cautam ceea ce nimeni nu vrea sa fie gasit?
De ce sa construim in continuare, unde nu mai exista speranta?????
marți, 10 noiembrie 2009
Ce este iubirea?
Incep sa`mi dau seama ce inseamna iubirea.
Nu ca as simti`o eu... :-J
Dar...Incep sa realizez cam cum arata,ca atunci cand mi se va intampla,daca se va intampla,sa o pot recunoaste.
Iubirea e atunci cand poti sa faci sacrificiul suprem si anume sa renunti la propria ta libertate.
E atunci cand iti dai propria viata la schimb pentru viata lui.
E atunci cand poti sa minti pentru el fara sa te mustre constiinta.
E atunci cand il crezi.
E atunci cand fugi cu el oriunde se duce.
E atunci cand poti omora pentru el.Pentru a`l salva.
E atunci cand nu`ti pasa daca are bani,daca e un criminal sau un geniu.
E atunci cand il acoperi chiar daca FBI`ul e cel care il cauta.Sau Interpolul.
E atunci cand suporti orice tortura pentru el.
E atunci cand el incearca sa faca tot posibilul sa fiti impreuna.
E atunci cand renunta la tot pentru tine.
E atunci cand lupta pentru tine,pentru onoarea si libertatea ta.
E atunci cand nu va sufocati.
E atunci cand va intelegeti din priviri.
E atunci cand nu renuntati sa luptati.Cand reusiti sa depasiti orice problema.
E atunci cand vorbiti.
E atunci cand simti ca poti sa`i spui orice,ca vei fi mereu in siguranta,ca el te asculta cu adevarat,atunci cand chiar ii pasa.
E atunci cand nu simti nevoia sa atragi alti barbati.
E atunci cand el nu simte nevoia sa seduca alte femei.
E atunci cand va sunteti suficienti unul altuia.Insa cu toate acestea,e atunci cand aveti si prieteni separati,cand iesiti separat.
Iubirea nu inseamna 24 de ore din 24,7 zile din 7 impreuna.
E si atunci cand vi se face dor unul de altul.Cand ea iese la o cafea cu vechile ei prietene din liceu.Cand el se uita la un meci de fotbal cu amicii lui si cateva beri.
Nu sunt legati unul de altul.Nu depind unul de celalalt.Nu apartin unul altuia.Dar nu pot trai separat.
Sexul nu este niciodata o rutina.
Ea inca mai rade la glumele lui.
El inca o mai vede sexi si atragatoare.
Evitarea rutinei.Evitarea banalului.
Incearca mereu sa fii altfel,sa`l surprinzi.Zambeste`i mai des.Strange`l in brate cand nu se asteapta.Saruta`l la plecari si intalniri.Repeta`i din cand in cand ca il iubesti.
Pentru mine nu exista IUBIRE.Toate acestea sunt frumoase,dar nu exista in lumea mea.SUNT PENTRU ALTII,,,,,,,,
Nu ca as simti`o eu... :-J
Dar...Incep sa realizez cam cum arata,ca atunci cand mi se va intampla,daca se va intampla,sa o pot recunoaste.
Iubirea e atunci cand poti sa faci sacrificiul suprem si anume sa renunti la propria ta libertate.
E atunci cand iti dai propria viata la schimb pentru viata lui.
E atunci cand poti sa minti pentru el fara sa te mustre constiinta.
E atunci cand il crezi.
E atunci cand fugi cu el oriunde se duce.
E atunci cand poti omora pentru el.Pentru a`l salva.
E atunci cand nu`ti pasa daca are bani,daca e un criminal sau un geniu.
E atunci cand il acoperi chiar daca FBI`ul e cel care il cauta.Sau Interpolul.
E atunci cand suporti orice tortura pentru el.
E atunci cand el incearca sa faca tot posibilul sa fiti impreuna.
E atunci cand renunta la tot pentru tine.
E atunci cand lupta pentru tine,pentru onoarea si libertatea ta.
E atunci cand nu va sufocati.
E atunci cand va intelegeti din priviri.
E atunci cand nu renuntati sa luptati.Cand reusiti sa depasiti orice problema.
E atunci cand vorbiti.
E atunci cand simti ca poti sa`i spui orice,ca vei fi mereu in siguranta,ca el te asculta cu adevarat,atunci cand chiar ii pasa.
E atunci cand nu simti nevoia sa atragi alti barbati.
E atunci cand el nu simte nevoia sa seduca alte femei.
E atunci cand va sunteti suficienti unul altuia.Insa cu toate acestea,e atunci cand aveti si prieteni separati,cand iesiti separat.
Iubirea nu inseamna 24 de ore din 24,7 zile din 7 impreuna.
E si atunci cand vi se face dor unul de altul.Cand ea iese la o cafea cu vechile ei prietene din liceu.Cand el se uita la un meci de fotbal cu amicii lui si cateva beri.
Nu sunt legati unul de altul.Nu depind unul de celalalt.Nu apartin unul altuia.Dar nu pot trai separat.
Sexul nu este niciodata o rutina.
Ea inca mai rade la glumele lui.
El inca o mai vede sexi si atragatoare.
Evitarea rutinei.Evitarea banalului.
Incearca mereu sa fii altfel,sa`l surprinzi.Zambeste`i mai des.Strange`l in brate cand nu se asteapta.Saruta`l la plecari si intalniri.Repeta`i din cand in cand ca il iubesti.
Pentru mine nu exista IUBIRE.Toate acestea sunt frumoase,dar nu exista in lumea mea.SUNT PENTRU ALTII,,,,,,,,
joi, 5 noiembrie 2009
Ursită
Sortit a fost să-ţi fiu iar strună
Să mă atingi, să mă-nfiori
Să-mi construieşti pătrat din lună
Să-nchid în el mii de ninsori.
Sortit a fost să-ţi fiu cântare
Un freamăt viu pierdut în lunci
Un răsărit pe ţărm de mare
Prezentul scurs dintr-un “atunci”.
Sortit a fost ca întâlnirea
Să fie-n margine de vis
Să luăm din ape risipirea
S-o ducem iar în paradis.
Nu ştiu de-ţi voi mai fi chitară
E-un lucru simplu de-nţeles
Rămân odihna ta de seară
Şi plânsul unui stih ales.
Vreau să mă scurg în răsăritul
Minunii tale suspinînd
Să-ţi răvăşesc iar asfinţitul
Păşind în taină şi visând!
vineri, 30 octombrie 2009
nu mai deschide fereastra
frânturi. aşchii dintr-un pom fulgerat. dimineţile în care mă trezeai şi mă întrebai ce aş vrea să ascult. sau fotoliile mici de pe hol unde fumai şi-mi vorbeai. mâna ta întorcând o pagină sau mirosul acela de cărţi care umplea dormitorul. privirea. pătura în care mă înveleai, apăsarea ultimei zile, nebunia celei dintâi...
trecut.
dacă n-aş fi îndrăznit să-l trăiesc, să te trăiesc, mi-aş fi reproşat toată viaţa. acum îmi reproşez că am îndrăznit să o fac
nu ţi-e dor de mine, ţi-e dor de noi doi…de imposibilul doi pe care ni l-am imaginat, fiecare altfel…fiecare singur
prea târziu. din tot, a rămas doar un praf ruginiu de cuvinte. nu mai deschide fereastra, o să zboare şi el…
trecut.
dacă n-aş fi îndrăznit să-l trăiesc, să te trăiesc, mi-aş fi reproşat toată viaţa. acum îmi reproşez că am îndrăznit să o fac
nu ţi-e dor de mine, ţi-e dor de noi doi…de imposibilul doi pe care ni l-am imaginat, fiecare altfel…fiecare singur
prea târziu. din tot, a rămas doar un praf ruginiu de cuvinte. nu mai deschide fereastra, o să zboare şi el…
vineri, 23 octombrie 2009
Drumul spre casa
A fost cam lung si'atat am asteptat....
Ajunsesem intr'o zi sa'mi atarn haina in cuier si sa stau pe fotoliu zicand... "am ajuns acasa"...
Apoi am plecat, ma simteam straina. Ajunsa in alta casa, intr'un alt pat, la fel mi'am zis..."cu siguranta, aici e acasa!"
Intr'o alta bucatarie, in timp ce pregateam cafeaua dimineata, a revenit iar sentimentul acela, cum ca as apartine acelei case...
Si cat m'am inselat...
In fiecare casa am descoperit ca, de fapt, eram intr'o locuinta, nu si acasa... Acasa, acolo unde te simti in siguranta, acolo unde e caldura si iubire, acolo unde poti sa dormi si sa visezi frumos, acolo unde soarele rasare in fiecare dimineata, acolo unde nu exista ganduri negre si energie negativa...
Doi ani am asteptat momentul intoarcerii... Si am pierdut un an cautand casa... Casa mea, locul meu plin de LINISTE, pace si armonie... Ideea e ca mereu am plecat de'acolo in cautarea a altceva. Nu stiu de ce am facut'o, poate doza de nebunie este raspunzatoare... Cunosc adresa... Mi'am facut bagajul, acum cu adevarat. Am aruncat franturile de trecut pe care le tot caram dupa mine peste tot. Am spalat hainele si sufletul, am sters de praf sentimentele curate. O sa asez frumos, pe culori, tot ce ma inconjoara. Voi aprinde veioza rosie si ma voi cufunda in linistea noptii. Ma voi imbata cu aroma cafelei, dimineata, la mine in bucatarie. Voi pune flori in fiecare vaza si voi deschide fereastra pentru a schimba aerul.
Am ajuns acasa! Da, aici unde ma simt atat de bine, aici unde rautatea nu isi are loc, unde minciuna si tradarea nu are cheie... Aici, in sufletul meu, pe care l'am curatat de buruieni...
Ma asez pe parchetul cald si picura usor stropi de lacrimi din ochi'mi plini de dragoste. Sunt acasa, dupa luni de calatorii fara directie, sunt acasa. Si plang usurata, de fericire. Am mai castigat o batalie!
Ajunsesem intr'o zi sa'mi atarn haina in cuier si sa stau pe fotoliu zicand... "am ajuns acasa"...
Apoi am plecat, ma simteam straina. Ajunsa in alta casa, intr'un alt pat, la fel mi'am zis..."cu siguranta, aici e acasa!"
Intr'o alta bucatarie, in timp ce pregateam cafeaua dimineata, a revenit iar sentimentul acela, cum ca as apartine acelei case...
Si cat m'am inselat...
In fiecare casa am descoperit ca, de fapt, eram intr'o locuinta, nu si acasa... Acasa, acolo unde te simti in siguranta, acolo unde e caldura si iubire, acolo unde poti sa dormi si sa visezi frumos, acolo unde soarele rasare in fiecare dimineata, acolo unde nu exista ganduri negre si energie negativa...
Doi ani am asteptat momentul intoarcerii... Si am pierdut un an cautand casa... Casa mea, locul meu plin de LINISTE, pace si armonie... Ideea e ca mereu am plecat de'acolo in cautarea a altceva. Nu stiu de ce am facut'o, poate doza de nebunie este raspunzatoare... Cunosc adresa... Mi'am facut bagajul, acum cu adevarat. Am aruncat franturile de trecut pe care le tot caram dupa mine peste tot. Am spalat hainele si sufletul, am sters de praf sentimentele curate. O sa asez frumos, pe culori, tot ce ma inconjoara. Voi aprinde veioza rosie si ma voi cufunda in linistea noptii. Ma voi imbata cu aroma cafelei, dimineata, la mine in bucatarie. Voi pune flori in fiecare vaza si voi deschide fereastra pentru a schimba aerul.
Am ajuns acasa! Da, aici unde ma simt atat de bine, aici unde rautatea nu isi are loc, unde minciuna si tradarea nu are cheie... Aici, in sufletul meu, pe care l'am curatat de buruieni...
Ma asez pe parchetul cald si picura usor stropi de lacrimi din ochi'mi plini de dragoste. Sunt acasa, dupa luni de calatorii fara directie, sunt acasa. Si plang usurata, de fericire. Am mai castigat o batalie!
miercuri, 21 octombrie 2009
Ganduri..
Uneori in miezul noptii stau in intunericul din camera, cu geamul larg deschis si petrec minute in sir privind toate ferestrele luminate sau nu, ale blocurilor din jur si ma intreb daca in spatele fiecareia se mai scrie inca o poveste din ganduri nespuse, daca dincolo de vreuna cineva isi mai faureste...sau isi mai ucide un vis, daca mai este undeva emotia unei asteptari sau bucuria unei regasiri, daca cineva isi mai scrie inca o zi de fericire cu un sarut de noapte buna sau mai sterge o lacrima de pe obraz, in tacere...
Cineva mi-a spus candva ca nu stiu sa cer mai mult de la viata...
Cat de mult gresea...Un om care stie ce vrea intotdeauna va sti ce sa ceara, insa nu vreau sa fac asta. Poate din cauza asta am avut atat de mult de pierdut. Sa ceri ca cineva sa-ti fie aproape? Poate ca ar veni dar l-ai mai simti la fel de aproape ca atunci cand ar veni pentru ca asa simte el?... Sa ceri sa te asculte? Poate ca ar avea rabdarea, dar nu si interesul de a sti ce se afla dincolo de tacerea ta...Sa ceri sa nu plece? Poate ca va ramane, dar te vei intreba mereu daca a mai existat un al doilea motiv inafara de cererea ta...Sa ceri sinceritate? Oricum nu o vei gasi intr-un suflet obisnuit sa minta...
Eu nu am cerut niciodata nimic si nici nu voi cere pentru ca nu m-as putea bucura pe deplin de fiecare gest, oricat de marunt, primit...in schimb am daruit tot ce am putut, uitand uneori de mine pentru ca in spatele fiecaruia se poate afla cineva asemeni mie.
Tuturor celor care vor cere vreodata ceva celuilalt...ganditi-va o secunda daca ati oferit neconditionat si fara sa va fie cerut, macar o singura data in viata, ceea ce doriti sa primiti..
Cineva mi-a spus candva ca nu stiu sa cer mai mult de la viata...
Cat de mult gresea...Un om care stie ce vrea intotdeauna va sti ce sa ceara, insa nu vreau sa fac asta. Poate din cauza asta am avut atat de mult de pierdut. Sa ceri ca cineva sa-ti fie aproape? Poate ca ar veni dar l-ai mai simti la fel de aproape ca atunci cand ar veni pentru ca asa simte el?... Sa ceri sa te asculte? Poate ca ar avea rabdarea, dar nu si interesul de a sti ce se afla dincolo de tacerea ta...Sa ceri sa nu plece? Poate ca va ramane, dar te vei intreba mereu daca a mai existat un al doilea motiv inafara de cererea ta...Sa ceri sinceritate? Oricum nu o vei gasi intr-un suflet obisnuit sa minta...
Eu nu am cerut niciodata nimic si nici nu voi cere pentru ca nu m-as putea bucura pe deplin de fiecare gest, oricat de marunt, primit...in schimb am daruit tot ce am putut, uitand uneori de mine pentru ca in spatele fiecaruia se poate afla cineva asemeni mie.
Tuturor celor care vor cere vreodata ceva celuilalt...ganditi-va o secunda daca ati oferit neconditionat si fara sa va fie cerut, macar o singura data in viata, ceea ce doriti sa primiti..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
